Last Update: miercuri, 15 ianuarie 2003

Istoric Aspect Fizic Simţuri Comportament Împerecherea Îngrijire Hrană Rase Links

    Porcuşorul de Guinea, după cum este el denumit în limbaj popular, face parte din una dintre cele 33 de familii de rozătoare, care sunt raspândite pe toate ţinuturile globului pământesc, cu toate cele 10.000 de specii şi subspecii ale lor.

Ţara sa de provenienţă este America de Sud, însă după numeroase secole la rând în care a fost crescut de către europeni, a ajuns să se aclimatizeze şi să se acomodeze perfect. Tărâmurile sale iniţiale de baştină erau însă Peru, Ecuador şi Columbia. Porcuşorii erau crescuţi de către indieni, atat ptr carnea lor cât şi ca animale de companie ptr copii. S-a  descoperit chiar că la unele triburi, copiii erau înmormântaţi alături de porcuşorii lor.

În sec. 16 au fost aduse primele animale în Europa, de către cuceritorii spanioli.

În zilele noastre Porcuşorul de Guinea este alături de hamster şi de iepuraş un foarte îndrăgit partener de joacă, nu doar ptr copii.

La naştere cântăreşte 40 până la 100 gr., depinde de numărul puilor pe sarcină. Masculii ajung după opt luni  până la 1800 gr, iar femelele la 1000 gr., lungimea corpului adultului este ca. 28 cm.

Caracteristică ptr porcuşori este existenţa a trei degete la picioarele din spate, spre deosebire de iepuraşi, cu patru sau şoareci şi şobolani, cu cinci.

Porcuşorii au dentiţie de lapte, care dispare însă înainte de naştere, de aceea pot fi hrăniţi cu mâncare solidă din primele momente de viaţă. Dinţii lor sunt lipsiţi de rădăcină, aşadar cresc pe tot parcursul vieţii. De aceea trebuie sa li se dea posilbilitatea să roadă ptr a-şi toci dinţii , altfel vor creşte atat de mult încăt îi vor  împiedica să se hrănească.

Aceste animăluţe au simţul mirosului de 1000 de ori mai bine dezvoltat decât la om, iar cel al auzului este foarte ascuţit.

La retină, însă s-a constatat că le lipseşte o parte, destinată clarităţii văzului, de aceea singurele culori pe care le deosebesc sunt roşu, galben, verde şi albastru.

Comunicarea între ei cât şi cu omul  se face prin fluierături; ex: un pui care s-a rătăcit îşi atenţionează mama prin fluierat, salutul adresat îngrijitorului său constă tot dintr-un fluierat , ca un concert, “murmurul” ca semn al comfortului, chiţăitul strident, ca un ţipăt, desemnează o stare de nelinişte, iar un ton înalt de fluierat este un semn al durerii. Porcuşorul poartă cu uşurinţă o “discuţie” cu stăpânul său, răspunzând pe diferite tonuri şi în diferite feluri.

Aceste animăluţe sunt din fire mai sperioase şi se adaptează mai lent la un cămin nou, la stăpâni noi, dar o dată ce s-au obişnuit cu noile condiţii sunt sociabili şi deosebit de docili . Ei cer în permanenţă afecţiunea şi compania omului, detestând singurătatea. Le place să fie tot timpul în centrul atenţiei, să fie răsfăţaţi şi ocrotiţi. Orice schimbare bruscă de decor este întâmpinată cu  frică - animalul rămâne nemişcat până la 20 min.

Porcuşorii de Guinea sunt o companie foarte bună chiar şi ptr copiii mici, de oarece nu muşcă, spre deosebire de alte rozătoare.

Masculii devin de la 2 luni, iar femelele de la 40 de zile maturi sexual. Cu o săptămână înainte este stopat procesul de creştere, care continuă după prima împerechere. La dansul de împerechere  masculul înconjoară femela, scoţând sunete asemanatoarei  gunguritului, legănându-şi posteriorul dintr-o parte în alta, ptr ca apoi femela să fie stropită cu urină. Aceasta scoate sunete asemănătoare masculului, luând parte la dans.  Actul propriu-zis ia sfârşit după câteva secunde. Femelele care nu sunt pregătite ptr împerechere se aşează pe picioarele din spate şi îşi arată dinţii.

Gestaţia durează în jur de 68 şi zile, depinde de numărul puilor per sarcină. După a 74- a zi puii sunt deja morţi; sarcinile cu mai mult de 7 pui nu pot fi duse la termen de către mamă.

Nou-născuţii sunt complet dezvoltaţi la naştere: ochii li se deschid încă cu 14 zile înainte de naştere, iar dentiţia este deja formată. Ei sunt alăptaţi timp de trei săptămâni, dar pot fi înţărcaţi după 14 zile, dacă primesc hrană verde corespunzătoare.

La scurt timp după naştere, mama este pregătită ptr o nouă împerechere.

Porcuşorii de Guinea ating maturitatea la 8-9 luni, iar fertilitatea lor ia sfârşit la 5 ani. Ei trăiesc în general între 7 şi 8 ani, dar au fost şi excepţii de longevivi care au atins vârsta de 15 ani.

Câini, pisici, şobolani sau şoareci nu au voie să fie crescuţi în preajma porcuşorului, deorece pe lângă pericolul de ai transmite tot felul de paraziţi, îl pot pune în situaţii dificile, el fiind lipsit de apărare în faţa lor.

Porcuşorilor trebuie să li se asigure un minim de spaţiu de mişcare de 60x30. Lor le place foarte mult să alerge, aşa că pot fi lăsaţi să se mişte şi în afara cutiei, prin casă, trebuie însă avut grijă să nu roadă cablurile electrice.

Ei trebuie ridicaţi de după umeri sau de ceafă ptr că lăbuţele sunt foarte sensibile şi se pot suci foarte uşor.

Vara, pot fi lăsaţi fără grijă pe balcon sau terasă, dar trebuie să aibă şi un loc umbrit, unde să se poată apăra de razele soarelui. În cazul în care temperatura scade sub 10 grade Celsius , trebuie neapărat aduşi în casă, ptr că sunt foarte sensili la frig şi se vindecă foarte greu de pe urma unei răceli.

La ei în cuşcă se aşterne un strat de cca. 5 cm de talaş sau rumeguş, care trebuie schimbat o dată sau de mai multe ori pe zi. Cuşca poate să fie acoperită sau nu, în funcţie de comportamentul porcuşorului, oricum spre deosebire de alte rozătoare ei nu arată prea multă abilitate la sărituri sau căţărări. Ei trebuie să beneficieze de căldură constantă, de acces la aer curat,

de multă lumină şi de curăţenie.

La mulţi dintre porcuşorii care nu aleargă destul, nu li se tocesc indeajuns gheruţele, aşa ca trebuie tăiate, cu multă grijă însă ptr că acestea sunt vascularizate până spre vârf. De asemenea, trebuie îngrijită şi blăniţa prin pieptănare, ptr a fi frumoasă şi strălucitoare, însă cu o perie moale ptr a nu-i răni .

Pentru a ne putea bucura de un animăluţ sănatos şi activ, trebuie să-i asigurăm o hrană echilibrată, strict vegetariană şi proaspătă.

Ca orice alt organism, porcuşorul are nevoie de proteine, grăsimi vegetale , zaharuri, minerale şi vitamine. Acestea trebuie să se regăsească în mâncarea sa.

Seminţele de floarea soarelui îi asigură necesarul de grăsimi, iar sursa cea mai importantă de zaharuri sunt cerealele şi cartofii.

Legumele, verdeţurile şi fructele  proaspete sunt foarte importante, iar porcuşorii sunt mari amatori de iarbă, lucernă, salată, morcovi, cartofi, conopidă, spanac, sfeclă de zahăr, roşie, măr etc.  Fiecare animăluţ are preferinţele lui, aşa că nu trebuie forţaţi să mănânce ceva ce nu le place.

Pâinea uscată şi morcovii, le sunt de ajutor ptr tocirea dinţilor.

În special iarna, când sunt hrăniţi preponderent cu mâncare uscată, trebuie să le stea la dispoziţie în permanenţă dispozitivul ptr băut apă.

De asemenea importante sunt şi mesele la ore fixe, porcuşorului îi intră în reflex şi începe să ceară singur să fie hrănit.

Multă atenţie la mâncarea verde care a fost stropită cu insecticide sau care creşte pe marginea drumurilor -  chiar şi spălată poate fi foarte dăunătoare.

Porcuşori de Guineea de Angora

Tot corpul este acoperit de blăniţă lungă şi mătăsoasă, aşa încât cu greu se pot distinge ochişorii şi năsucul. Blăniţa cade de pe spate spre părţi.

Se deosebesc două subspecii:

ú          Porcuşorul Peruan, care are părul lung şi mătosos pe întreg corpul

ú          Porcuşorul Mătăsos Peruan, cu părul scurt pe cap şi faţă, dar lung şi moale pe restul corpului.

Porcuşori de Guineea Rotaţi

Se mai numesc şi Porcuşori de Guineea Abesinieni.

Ei pot să apară într-o varietate deosebită de combinaţii de culori . Împrăştiate pe tot corpul sunt 8 sau mai multe vârtejuri.

Porcuşori de Guineea Englezi

Din această rasă fac parte toţi porcuşorii cu părul scurt şi moale.

La aceasta aparţin:

ú          Porcuşori de Guineea Aguti

ú          Porcuşori de Guineea Himalaja

ú          Porcuşori de Guineea Schildpatt

Standardul acestei subspecii cere, ca porcuşorii să aibă  pete negre, maro, roşcate sau albe , distribuite regulat pe tot corpul, la distanţă egală. Petele trebuie să fie căt mai multe, de mărime apropiată, , împărţite simetric pe amândouă părţile corpului.  De asemenea foarte doriţi sunt cei la care predomină două dintre culori.

ú          Porcuşori de Guineea Olandezi

Sunt cunoscute următoarele culori: negru, maro-ciocolată, roşu-argintiu şi auriu. Aceste culori apar pe obraji, urechi şi pe picioarele din spate. Restul blăniţei este albă. Părul colorat trebuie să fie strict delimitat de cel alb.

ú          Porcuşori de Guineea Pătaţi

ú          Porcuşori de Guineea cu o singură culoare

Ei sunt de fapt Porcuşori de Guineea cu o singură culoare predominată. Cunoscute la ei sunt culorile: alb, negru, maro-ciocolată, roşcat, mov, beige şi crem. Aceştia au corpul puternic şi umerii lăsaţi, nasul bont şi ochi mari.

     Cine şi-a propus să-şi cumpere un mic coleg de cameră sau să-l dăruiască copiilor săi, va întâlni la magazinul de animale o ofertă ce nu poate fi refuzată – un animăluţ cam sperios ce le va aduce multă bucurie în casă celor care au  destulă răbdare pentru a se acomoda cu el.            

Best viewed in IE5+ 1024x768 32bit colors.

Creator:Dumitrescu Diana Patricia.Contact:patch@personal.ro